Misiunea secretă a lui Constantin Stere din 1914 în Transilvania

Izbucnirea Primului Război Mondial i-a pus pe românii din Transilvania în fața unei alegeri extrem de dificile: să lupte pentru supraviețuirea monarhiei austro-ungare sau să se revolte împotriva statului care, de cele mai multe ori, le călca în picioare până și drepturile cele mai minime. Nici România nu se afla într-o poziție mai comodă. După ce și-a proclamat neutralitatea la începutul războiului, autoritățile de la București urmăreau atent evoluția situației din Transilvania.

În Transilvania, la începutul anului 1914, trăiau în jur de trei milioane de români. Aproximativ 500.000 dintre românii transilvăneni au luptat pentru monarhia austro-ungară în Primul Război Mondial.

• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

După intrarea României în 1916 în război, zeci de mii de soldați români transilvăneni au căutat să lupte alături de Armata Română. O parte dintre cei care încercau să lupte de partea României au fost prinși și executați de autoritățile austro-ungare.

Romanul „Pădurea spânzuraților”, scris de Liviu Rebreanu, descrie situația oribilă prin care treceau românii transilvăneni. Fratele autorului, sublocotenent Emil Rebreanu, a fost spânzurat la 14 mai 1917 la Ghimeș pentru că a încercat să treacă de partea trupelor române.

Românii transilvăneni la începutul Primului Război Mondial

Când s-a declanșat Prima Conflagrație Mondială, o parte dintre liderii românilor din Transilvania, precum Octavian Goga și Vasile Lucaciu, considerau și susțineau că românii transilvăneni nu trebuie să lupte pentru monarhia austro-ungară. Pe de altă parte, alți lideri, împreună cu cele două Biserici românești, au susținut că loialismul trebuie să primeze. Alții s-au gândit chiar la revolte împotriva monarhiei austro-ungare.

Dar care era opinia autorităților de la București în privința situației din Transilvania? Detalii despre discuțiile pe această temă din sânul Guvernului României le aflăm de la Ion Gheorghe Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor, în acea perioadă, și unul dintre apropiații prim-ministrului Ionel Brătianu.

Întâlnirea dintre Ionel Brătianu și Constantin Stere

Conform celor relatate de I.G. Duca, spre sfârșitul verii anului 1914 a avut loc o întâlnire la Sinaia între Constantin Stere și Ionel Brătianu, în urma căreia Stere a plecat în Transilvania cu o misiune secretă. În România erau cunoscute frământările românilor transilvăneni, dar și faptul că unii dintre ei se gândeau dacă acesta nu era momentul prielnic pentru producerea unei revolte, mai ales că, pe front, armatele austro-ungare aveau mari probleme în fața înaintări trupelor rusești, iar înăuntru, în edificiul vechii monarhii erau tot mai multe disensiuni.

Ionel Brătianu l-a însărcinat pe Constantin Stere să le spună conducătorilor Partidului Național Român din Transilvania să nu facă „revoluţie” și „să îndemne poporul să-și îndeplinească obligațiunile militare față de monarhie, să rămână credincioși Împăratului-Rege”.

De aici au dedus adversarii lui Ionel Brătianu, şi Stere în primul rând, că Brătianu era hotărât să meargă cu Puterile Centrale, că i-a îndemnat pe ardeleni să nu lupte pentru emanciparea lor. Care este adevărul?

Stere, trimis de Brătianu și pentru a dezinforma Puterile Centrale

Adevărul despre misiunea lui Constantin Stere a fost relatat de I.G. Duca:

„Mai întâi, este inexact că Brătianu a trimis pe Stere în Ardeal, Stere s-a oferit singur să meargă. O știu de la Brătianu şi o știu, cu mai multe amănunte încă, de la regretatul meu coleg Alexandru Radovici, care a asistat la scenă. Între altele venise vorba de situația din Ardeal, Brătianu arătându-se îngrijorat de unele formațiuni ce le avea şi din care rezulta că ardelenii se gândesc la o acțiune revoluționară. Stere s-a oferit imediat să treacă peste Carpați şi să-i îndemne la linişte. ‘Să îndrăznească în faţa mea să spună că lucrurile nu s-au petrecut aşa’, repeta adesea Alexandru Radovici la Iaşi, cu toată indignarea cinstitei sale firi şi a sufletului său curat.

În primul moment, Brătianu a refuzat. Stere a insistat însă, iar primul-ministru a mărturisit în public motivele care l-au îndemnat să cedeze propunerilor lui Stere. În acel moment, era încă în imposibilitate să ia armele contra Puterilor Centrale. La ce ar fi dus, deci, o revoluție a Românilor din Ardeal? Sigur că la o masacrare a lor de armata ungurească sub ochii unei Românii neputincioase să le vie întru ajutor. Putea un șef de guvern român, conştient de posibilitățile lui, să dea fraților noștri de peste Carpați un atare sfat? Nu avea el datoria imperioasă să-i oprească de a se arunca într-un asemenea dezastru? Iată rostul faimoasei misiuni a lui Stere în Ardeal!

Că i-a dezvăluit lui Stere tot gândul lui, că i-a spus chiar vorbe de natură să creadă contrariul a ceea ce urmărea el, era mai mult ca probabil. Brătianu nu mai avea încredere în Stere, se temea ca indiscrețiunile sale să nu parvină la legațiile Puterilor Centrale cu care începuse să fie în relații, iar viitorul a dovedit că prudența sa era cu prisosință justificată”.

Brătianu se întâlnește cu fruntași ardeleni

Tot în acea perioadă au venit la Sinaia şi câțiva dintre fruntaşii ardeleni, conduși de Theodor Mihali, preşedintele Comitetului Executiv al Partidului Național al Românilor din Transilvania. Aceștia s-au întâlnit atât cu Regele Carol I, cât și cu prim-ministrul Ionel Brătianu.

„Primul Ministru al României le-a vorbit, firește, cu rezerva pe care i-o impunea situația lui, dar că le-a vorbit aşa încât să înțeleagă lămurit că guvernul nostru nu se gândește decât la ei, să aibă răbdare şi încredere, să țină poporul strâns unit ca atunci când vom putea intra în luptă şi vom putea trece Carpații să-i găsim gata să ne ajute la distrugerea inamicului comun. Au înțeles-o aşa de bine, încât au plecat frații ardeleni acasă mulțumiți şi plini de nădejde. Doi ani au lucrat – cum s-au priceput şi cum au putut- potrivit cuvântului primit de la șeful guvernului din Regat”, relatează același IG. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cât de fals a fost „falsul război”?

Cât de mult influențează tehnologia războiul? Tancul la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial

„Abatorul”, bătălia care a lăsat în urmă un milion de victime în Primul Război Mondial

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial